Batranetea nu vine numai cu scaderea capacitatii fizice a organismului, cu aparitia sau agravarea unor afectiuni existente, ci si cu regresia functiilor psihice. Imbatranirea psihologica are o directa inraurire asupra capacitatii de comunicare a varstnicului.

La batranete apar disfunctii de limbaj, de intelegere, de memorie si de orientare, iar acestea se completeaza cu problemele de auz si de vaz. Pe toate acestea trebuie sa le avem in vedere in relatia noasta cu vartsnicul, iar lucrul cel mai important dintre toate este ca acesta are nevoie de comunicare.

Pentru varstnic, comunicarea reprezinta un semn al afectiunii, o dovada clara ca nu este uitat si marginalizat, un gest de ingrijire.

Ori de cate ori intram in contact cu batranii, trebuie sa ne inarmam cu multa rabdare. Ne va fi necesara, intrucat batranii sunt sensibili, usor irascibili, trec prin stari depresive si de nervozitate, inteleg mai greu ceea ce vrem sa le transmitem sau nu au o reprezentare corecta a ceea ce le transmitem.

Atunci cand comunicati cu un batran, este bine sa tineti cont de urmatoarele recomandari:

- folositi atat limbajul verbal cat si cel non-verbal (gesturi, mimica)

- nu va rastiti si pastrati un ton cald

- ascultati cu rabdare tot ce are de zis, chiar daca modul in care se exprima nu este destul de coerent

- evitati sa aratati gesturi de plictiseala sau indiferenta

- ajutati batranul in comunicare, prin sugerarea cuvintelor, prin adresarea unor intrebari ajutatoare. Asa ii veti arata interesul pentru discutia cu el.

- nu faceti gesturi bruste, de natura sa distraga atentia. In astfel de cazuri, persoana varstnica poate pierde usor cursul discutiei.